|
HOTĂRÎREA GUVERNULUI
REPUBLICII MOLDOVA
Despre Normele tehnice privind pepinieritul
viticol,
viticultura şi vinificaţia
Nr. 242 din 19.04.95
Monitorul
Oficial al R.Moldova nr.27/212 din 18.05.1995
* * *
Întru executarea Hotărîrii
Parlamentului Republicii Moldova nr.132-XIII din 2 iunie 1994
„Pentru punerea în aplicare a Legii viei şi vinului”,
Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE:
- Se aprobă Normele tehnice
privind pepinieritul viticol, viticultura şi vinificaţia,
conform anexei.
- Normele tehnice privind
pepinieritul viticol, viticultura şi vinificaţia sînt
obligatorii pentru toţi producătorii de marfă viti-vinicolă,
indiferent de apartenenţa lor departamentală şi forma de
proprietate.
- Ministerele şi departamentele
Republicii Moldova vor elabora acte normative de reglementare a
producţiei şi comercializării produselor viti-vinicole,
asigurînd corespunderea lor cerinţelor Legii viei şi
vinului şi Normelor tehnice privind pepinieritul viticol,
viticultura şi vinificaţia.
PRIM-MINISTRU
AL REPUBLICII MOLDOVA
Andrei SANGHELI
Chişinău, 19 aprilie 1995.
Nr. 242.
Anexă la Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova nr.242 din 19
aprilie 1995
NORMELE TEHNICE
privind pepinieritul viticol,
viticultura şi vinificaţia
Capitolul I
Dispoziţii generale
I. Arealele de cultivare a viţei de
vie
- Prin areale de cultivare a viţei
de vie se au în vedere spaţiile teritoriale de răspîndire
a viţei de vie, determinate de condiţiile agroclimaterice, sol,
relief, expoziţie, modul de cultivare, sortiment, direcţia de
producţie etc.
- În funcţie de condiţiile
naturale şi antropogene de producţie, se disting următoarele
areale viticole:
- podgoria este o unitate teritorială
naturală de cultivare a viţei de vie, care se caracterizează prin
condiţii asemănătoare de climă, sol şi relief, precum şi prin
metodele de cultivare, sortimente şi direcţii de producţie
similare. De obicei, podgoria ocupă cîteva unităţi
administrativ-teritoriale;
- centrul viticol este o unitate
teritorială de cultivare a viţei de vie mai mică, care cuprinde
plantaţiile de vii din una sau mai multe localităţi şi se
caracterizează prin factorii specifici de climă, sol, sortiment şi
calitate a produselor finite;
- microraionul viticol este un teritoriu
restrîns de cultivare a viţei de vie în cadrul unui
centru viticol şi cuprinde viile situate pe un relief de
aceeaşi formă. Condiţiile naturale, de cultivare şi
tehnologice sînt asemănătoare pe întreaga suprafaţă
a viilor şi asigură obţinerea unor produse ce posedă o calitate
specifică.
II. Delimitarea arealelor de cultivare
a viţei de vie
- Delimitarea arealelor de cultivare
a viţei de vie, inclusiv a celor destinate pentru producerea
vinurilor cu denumire de origine, se efectuează de către
Guvernul Republicii Moldova pe baza materialelor generalizate şi
înaintate de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, la
propunerile comisiilor republicane şi ale organelor
administraţiei publice locale, în conformitate cu
recomandările, directivele, instrucţiunile şi alte acte
normative în vigoare.
- Pentru realizarea pe teren a
lucrărilor de delimitare a arealelor de cultivare a viţei de vie,
de amplasare a plantaţiilor de vii şi de specializare a
producţiei viti-vinicole, organele executive ale administraţiei
publice locale de comun acord cu Ministerul Agriculturii şi
Alimentaţiei formează comisii speciale, din componenţa cărora
fac parte: directorul adjunct al organului raional (municipal) de
conducere a complexului agroindustrial; savanţi şi specialişti
în ecologie, viticultură şi vinificaţie; viticultori şi
specialişti în prepararea vinurilor, reprezentanţi ai
organului raional (municipal) de conducere a complexului
agroindustrial, precum şi reprezentanţi ai întreprinderilor
viticole şi vinicole, amplasate pe teritoriul arealelor
respective; specialişti ai serviciilor locale ale cadastrului
funciar şi de organizare a teritoriului, de protecţie a
plantelor şi de ocrotire a mediului înconjurător.
- Pentru determinarea arealelor de
cultivare a viţei de vie comisiile vor utiliza următoarele
materiale: harta topografică, harta pegologică şi datele
analizei solului, harta repartizării fondului funciar, harta
ampelografică, hărţile temperaturilor minime (pericol de îngheţ)
şi active (asigurarea cu căldură), hărţile învelişului de
sol şi a reliefului; datele analizei ecologo-economice a
arealelor viticole respective.
- Comisia raională (municipală)
apreciază în natură atît plantaţiile existente,
cît şi terenurile recomandate a fi plantate cu viţă de
vie. Pe baza acestor materiale se întocmeşte harta complexă
ampeloecologică (dacă aceasta lipseşte), cu indicarea
specializării centrelor, microraioanelor sau gospodăriilor
respective, iar la sfîrşit se întocmeşte schema
generală a raionului cu propunerile concrete privind
dezvoltarea în perspectivă a viticulturii în arealele
stabilite şi pe raion în ansamblu. Propunerile privind fiecare areal
viticol şi gospodărie viticolă se generalizează, se coordonează
cu serviciile interesate ale organelor administraţiei publice
locale şi se prezintă comisiei republicane.
- Comisia republicană examinează în
varianta definitivă propunerile comisiilor raionale (municipale)
privind delimitarea, amplasarea şi specializarea culturii viţei
de vie în raioanele corespunzătoare şi le prezintă
Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei pentru coordonarea lor
cu ministerele şi departamentele interesate, Ministerul Agriculturii
şi Alimentaţiei. Pe baza materialelor generalizate prezintă
proiectul hotărîrii Guvernului Republicii Moldova spre
adoptare.
III. Cadastrul viticol
Cadastrul viticol este o lucrare
subcadastrală de ramură, parte componentă a Cadastrului
funciar general al Republicii Moldova.
Întocmirea şi ţinerea
cadastrului viticol se efectuează în conformitate cu Legea
viei şi vinului, Regulamentul cu privire la conţinutul
documentaţiei Cadastrului funciar general, aprobat prin
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.24 din 11
ianuarie 1995, şi Instrucţiunea Ministerului Agriculturii şi
Alimentaţiei cu privire la întocmirea cadastrului pentru
plantaţiile viticole.
Capitolul II
Producţia viticolă
IV. Raionarea soiurilor de viţă de
vie
1. Soiurile de viţă de vie se împart
în:
a) soiri raionate - soiurile care prin
însuşirile lor biologice şi tehnologice valorifică
condiţiile naturale şi de producţie, îşi deschid la un
nivel înalt potenţialul lor productiv (cantitativ şi
calitativ) prin produsele obţinute în arealul în care
se cultivă. La înfiinţarea plantaţiilor viticole noi
pentru producţie-marfă, se folosesc numai soiurile raionate
pentru arealul respectiv;
b) soiuri neraionate - soiurile care
prin însuşirile lor biologice şi tehnologice influenţează
negativ asupra cantităţii şi calităţii produselor
viti-vinicole;
c) soiuri admise - o parte din
soiurile neraionate, create în ţară sau introduse. După
însuşirile lor biologice şi tehnologice, apreciate în
perioada omologării prealabile, ele au dovadă de comportare
pozitivă şi sînt admise spre plantare atît pe
sectoarele de încercare a soiurilor în vederea
raionării lor, cît şi pe suprafeţe limitate ale unor
gospodării, pentru încercare în condiţii de producţie
şi pentru crearea de plantaţii de altoi, care, în caz de
necesitate, ar putea fi utilizate pentru accelerarea înmulţirii.
2. Încercarea şi raionarea
soiurilor de viţă de vie se efectuează de către Comisia de
stat pentru încercarea soiurilor a Ministerului
Agriculturii şi Alimentaţiei în modul stabilit de minister.
V. Producerea materialului de înmulţire şi săditor viticol
Materialul de înmulţire şi
săditor viticol se produce în pepiniere viticole.
1. Pepiniera viticolă este compusă din
următoarele compartimente:
a. plantaţii de portaltoi, în
care se cresc coarde portaltoi în vederea producerii
butaşilor pentru altoire şi înrădăcinare;
b. plantaţii de altoi, în care
se cresc coarde pentru altoire şi butaşi de viţă de vie pentru
înrădăcinare;
c. şcoală de viţe cu un asolament
de 4-5 sole pe teren irigabil, în care butaşii altoiţi şi
nealtoiţi se înrădăcinează;
d. ateliere de altoire, încăperi
pentru stratificare şi forţare, solarii pentru aclimatizarea
butaşilor altoiţi înainte de plantare în şcoala de
viţe, depozite şi magazii pentru păstrarea butaşilor de
portaltoi, coardelor de altoi, viţelor altoite şi viţelor pe
rădăcini proprii.
2. Părţile componente ale pepinierii
viticole sînt legate între ele şi se află în
raporturi de subordonare în funcţie de volumul producţiei de
material de înmulţire şi săditor viticol. Mărimea şcolii de viţe depinde
de volumul necesar de sădire a butaşilor altoiţi sau a
butaşilor pentru înrădăcinare. La 1 hectar de şcoală de
viţe se plantează 100-120 mii butaşi. La 1 hectar de şcoală de
viţe sînt necesare încă 4 hectare de pămînt
pentru alte culturi ale asolamentului.
Mărimea plantaţiei de portaltoi,
calculată pentru 1 hectrar de şcoală de viţe, constituie
2-2,5 hectare, iar suprafaţa plantaţiei de altoi - 0,5-0,6
hectare de plantaţii altoi de tip intensiv, sau 5-6 hectare de
plantaţii viticole pe rod de categoria întîi, admise
pentru recoltarea butaşilor de altoi. Capacităţile atelierelor de altoire,
încăperilor pentru stratificare şi forţare, solariilor
pentru aclimatizarea butaşilor altoiţi înainte de plantare în
şcoala de viţe, a depozitelor şi magaziilor pentru păstrarea
butaşilor de portaltoi, coardele de altoi, viţelor altoite şi
viţelor pe rădăcini proprii se calculează în funcţie de
volumul de altoire şi randamentul viţelor recolatate din şcoală.
3. Alegerea locului pentru pepiniera
viticolă se face după anumite criterii climaterice, pedologice
şi economice, conform prevederilor expuse în Îndrumările
agrotehnice pentru viticultură în vigoare. Cei mai favorabili factori
climaterici pentru plantaţiile de portaltoi şi altoi şi
pentru şcolile de viţe sînt în zonele de sud şi
centrală ale republicii. 4. Şcolile de viţe pot fi amplasate
şi în unele raioane de nord ale republicii, unde numărul
zilelor fără îngheţuri în perioada de vegetaţie
depăşeşte 150;
5. La crearea pepinierelor pentru
producerea materialului săditor viticol de categoria A (neatacat
de virusuri şi cancer bacterian), se iau în considerare
următorii factori:
a) plantaţiile de altoi şi
portaltoi, precum şi şcoala de viţe se amplasează numai pe
terenuri neatacate de nematozi - vectori ai virusurilor;
b) în scopul preîntîmpinării
infecţiei repetate cu virusuri şi cancer bacterian, la
alegerea terenurilor destinate pentru amplasarea plantaţiilor de
altoi şi portaltoi şi a şcolilor de viţe, e necesar a respecta
strict condiţiile de izolare în spaţiu;
c) înfiinţarea plantaţiilor de
vii neinfectate de virusuri şi cancer bacterian (categoria A) pe
terenuri unde au fost plantaţii de vii obişnuite se admite
numai peste 6-12 ani după defrişarea viilor infectate.
Această perioadă poate fi redusă pînă la 3 ani, dacă solul
va fi tratat cu nematodocid.
6. Pentru ridicarea valorii biologice a
materialului săditor viticol plantaţiile reproducătoare de altoi
şi portaltoi se selectează în masă anual după însuşirile
negative sau pozitive, conform Îndrumărilor agrotehnice
pentru viticultură în vigoare.
7. Producerea materialului de
înmulţire şi săditor viticol se efectuează conform
tehnologiei elaborate de Institutul Naţional al Viei şi Vinului şi
adoptate de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
VI. Determinarea calităţii
materialului de înmulţire şi săditor viticol
1. Determinarea calităţii
materialului de înmulţire şi săditor viticol - din
punct de vedere al maturizării, viabilităţii ochiurilor,
umidităţii, corespunderii lungimii şi grosimii butaşilor de
altoi şi portaltoi, lăstarilor de un an la viţele altoite şi
cele pe rădăcini proprii, precum şi al numărului, lungimii şi
grosimii rădăcinilor la viţele altoite sau cele pe rădăcini
proprii – se efectuează aplicînd metodele prevăzute în
normativele şi documentele tehnice în vigoare.
2. Materialul de înmulţire şi
săditor viticol, care se pune în circulaţie, este
însoţit de certificatul de garanţie a calităţii şi
purităţii de soi, eliberat de gospodăria pepinieristică, iar
cel de categoria A (neatacat de virusuri şi cancer
bacterian) - şi de certificatul eliberat de Institutul Naţional
al Viei şi Vinului, conform anexei nr.1.
VII. Înfiinţarea plantaţiilor
viticole
1. Înfiinţarea plantaţiilor
viticole pentru producţia de striuguri- marfă se permite
producătoriulor, titulari ai licenţelor (autorizaţiilor)
corespunzătoare, utilizînd soiuri raionate în arealele
viticole delimitate de către comisiile speciale ale
organelor administraţiei publice locale, conform regulilor stabilite
de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
2. Licenţele (autorizaţiile) de
înfiinţare a plantaţiilor viticole pentru producţia de
struguri-marfă se eliberează de către organele raionale şi
municipale de conducere a complexului agroindustrial.
Pentru înfiinţarea plantaţiilor
viticole cu o suprafaţă de la 0,15 pînă la 0,5 ha se
eliberează licenţă (autorizaţie), conform anexei nr.2, în
care sînt specificate: suprafaţa şi locul de amplasare a
plantaţiei, caracteristica solului, reliefului, microclimatului,
sortimentului etc.
Întocmirea şi eliberarea
licenţei (autorizaţiei) se efectuează pe baza meterialelor cu
privire la delimitarea arealelor viticole din localitatea
respectivă.
Înfiinţarea plantaţiilor
viticole pentru producerea de struguri- marfă cu o suprafaţă
de peste 0,5 ha, aparţinînd unui proprietar, se efectuează
pe baza licenţei (autorizaţiei) şi a unei scheme, conform
anexei nr.3, în continuare cu modul de proiectare a
plantaţiilor multianuale, aprobat de Ministerul Agriculturii şi
Alimentaţiei, şi cu avizul organului raional (municipal) de
conducere a complexului agroindustrial.
|
|
