La sf.sec.III sub presiunea triburilor de barbari, romanii au plecat din regiunile dintre Nistru si Prut, care in decurs de multe secole au trecut de la un trib la altul: guni, anti si bulgari, iar din sec.VIII - triburile slave. Incepind cu sec.X la populatia care locuia pe paminturile dintre Nistru si Prut este introdus crestinismul, iar vinificatia capata respectiv atribute de ritual bisericesc. In bisericile ortodoxe fiecare credincios era impartasat cu paine si vin, de aceea pentru biserici era nevoie de vin rosu de calitate inalta. Legaturile slavilor cu populatia locala romanizata cu Vizantia a avut un rol pozitiv asupra culturii vitei de vie si vinificatiei paminturilor dintre Nistru si Prut.
In sec.X teritoriul Moldovei a fost supus invaziilor distrugatoare ale pecenezilor, iar in sec.XII - a hoardelor tataro-mongole. Deoarece triburile nomade se ocupau de cresterea animalelor si jafuri, iar populatia locala a plecat in paduri, plantatiile de vii au ramas fara ingrijire, ceea ce a provocat distrugerea lor.
La sf.sec.XII, cind pe locul vechii Dacii treptat s-au format cnezatele Valahia siMoldova din nou s-a inceput dezvoltarea ramurii viti-vinicole. La inceputul sec.XIV tot teritoriul de la Nistru pina la Carpati era populat de moldoveni. Cnezii moldavi - Matei Basarab, Negru Voda, Mihai Viteazul cu bunavointa se atirnau fata de dezvoltarea viticulturii si vinificatiei. Ei singuri sadeau plantatii de vii, aduceau soiuri noi de vita, lucratori cu experienta din Ungaria, tara, care la acel moment era vestita ca tara vinicola dezvoltata. Se considera, ca anume in acesti ani s-a inceput constructia de beciuri speciale pentru pastrarea vinurilor locale pina la roade noi de struguri. A aparut necesitatea confectionarii butoaielor de stejar in schimbul vaselor de lut.
In anii de dirijare a tarii de Stefan III (Stefan Voda) viticultura si vinificatia Moldovei continua sa se dezvolte. Au fost introduse noi soiuri de vita de vie - Cars Laveliu si Furmint. Ultimul soi datorita cultivarii multiseculare s-a asimilat in regiunea noastra si a capatat denumirea Grasa de Cotnari.
Dupa moartea lui Stefan cel Mare Moldova a fost cotropita de Imperiul Otoman si in decursul a 3 secole s-a aflat sub jugul turcesc.
In locurile colonizate (Benderi, Akerman, Ismail, Chilia) turcii cultivau vita de vie, in deosebi soiuri de masa: Coarna, Tita Caprii, Rozochi etc.
In jumatatea a 2-a a sec. XIII in stepele Bujacului cu viticultura si vinificatia se ocupau tatarii, dar calitatea vinurilor fabricate era joasa.
Pentru populatia locala de problema viticulturii si vinificatiei se ocupau reprezentantii paturilor mai bogate care aveau inlesniri la producerea si realizarea vinurilor moldovenesti. Veniturile feudalilor nobili si duhovnicesti in decursul unor perioade indelungate nu se supuneau impozitarii, precum si se asigurau cu forta de munca inlesnita. Pentru prelucrarea strugurilor si fabricarea vinurilor se invitau lucratori specializati, uneori de peste hotare, unde vinificatia era mai dezvoltata (Bulgaria, Serbia, Valahia etc.). Suprafetele de plantatii de vii la feudalii mai importanti cuprindeau 40-60 ha si includeau si sectii de vinificatie.
O dezvoltare considerabila a capatat viticultura si vinificatia in manastiri, unde ocupa locul 2 in economia lor.
Vinurile moldovenesti, in special cele rosii erau solicitate de slujitorii bisericii si manastirilor din Rusia. Dar jugul turcesc, care a impus populatiei locale pina la 90 % de diferite impozite s-a rasfrins negativ asupra ramurii vinicole din regiune. Plantatiile de vii in manastiri si cele private au inceput treptat a degrada din cauze financiar-economice.
Situatia in ramura se agrava si din cauza razboaielor ruso-turcesti, deoarece populatia locala era nevoita sa plece in paduri. La sf.sec. XVIII, cind partea stinga a Moldovei a fost alipita la Rusia, tatarii au dat foc plantatiilor de vii. Pe parcursul razboiului ruso-turc din 1806-1812 a fost distrusa partea de sud viti-vinicola a Basarabiei.
