Conform academicianului Dm.Lihaciov “cine nu are interes fata de istorie si trecut, isi saraceste prezentul”. Din cele 3 devizari ale timpului - prezentul, viitorul si trecutul cel mai responsabil este prezentul, cel mai atragator - viitorul, iar cel mai bogat este trecutul. Trecutul este o gigantica comoara a practicii accesibila pentru fiecare, care tinde sa-si imbogateasca prezentul si sa-si asigure viitorul.
Vinificatia Moldovei poseda o bogata istorie care are radacini adinci in istoria umana. Se schimba soarta popoarelor, care locuiau pe pamintul Moldovei de azi, iar odata cu ele vinficatia trecea prin perioade de distrugere si crestere, facindu-si drum spre dezvoltarea incontinua.
Pina la era noastra populatia locala - schifii, nu duceau lipsa de vinuri, consumindu-l curat, fara a adauga apa, prin deosebire de traditiile lumii antice.
Urmasii schifilor - dacii si getii care populau stepa Bujacului se caracterizau prin faptul ca ocupatia de baza era agricultura, cresterea animalelor si vinificatia. Viticultura si vinificatia in acea perioada a obtinut o dezvoltare insemnata pentru perioada data. Nu inzadar, cu 50 ani i.e.n. regele Burebista, pentru a evita consumul marit de vinuri a editat un decret care impunea dacii si getii de a taia viile si a trai fara consum de vinuri. Acest decret a retinut in mare masura dezvoltarea viticulturii si vinificatiei, deoarece a avut o perioada de activitate de circa 150 ani pina la cucerirea tarii de imparatul Romei - Traian (106 e.n.).
Romanii prin toate metodele au stimulat dezvoltarea viticulturii si vinificatiei pe teritoriul Moldovei. Ei au introdus noi sisteme de cultivare a vitei de vie, au completat asortimentul de soiuri cu noi soiuri aduse din Roma, care s-au pastrat pina in sec.XX. Colonistii din Roma au transmis populatiei locale procedeele proprii de fabricare a vinurilor.
