Viţa de vie

Viticultura Moldovei este una multimilenarã, viticulturã de mare tradiţie, ale cãrei rãdãcini se pierd adânc în preistorie. Mai mult, existã temeiuri sã credem cã viţa de vie a fost planta care a ridicat pe omul preistoric de pe meleagurile noastre de la stadiul de simplu culegãtor, la rangul de cultivator. Îndelungata vechime şi tradiţie creazã în egalã mãsurã avantaje şi dezavantaje; avantaje în sensul cã se moştenesc din generaţie în generaţie dragostea pentru aceastã nobilã îndeletnicire, soiuri şi sortimente, practici culturale, practici oenologice. Dezavantaje pentru cã, fatalmente o astfel de viticulturã este mai tradiţionalistã, mai puţin dispusã sã ,,adopte” noul, inovaţia, liberalismul . Ţãri cu viticulturã relativ nouã, cum este cea din Statele Unite ale Americii, din Australia , din Africa de Sud, chiar şi din America Latinã, neavând “balastul” tradiţiei sau chiar al construcţiilor şi utilajelor învechite au adoptat de la început soiurile cele mai valoroase şi tehnologiile de ultimã creaţie, ajungând la rezultate calitative ce depãşesc în multe cazuri pe cele ale unor ţãri cu tradiţie.

Conform legislaţiei în vigoare patrimoniul viticol al R. Moldova este constituit din:

a) plantaţii  viticole pentru struguri, care, după vîrstă, se disting în:

- plantaţii tinere (1-3 ani);
- plantaţii ce intră pe rod (anul 4);
- plantaţii pe rod (începînd cu anul 5 după plantare);

b) plantaţii portaltoi şi plantaţii altoi, complexe de altoit, şcoli de  viţe cu  asolamentul respectiv;
c) terenuri rezultate  în  urma  defrişării  plantaţiilor  viticole pe o perioadă de repaus pînă la replantare şi terenuri aflate în perioada de pregătire pentru plantare;
d) alte terenuri din arealul vitivinicol care pot completa ori consolida plantaţiile viticole existente.

Termenul minim de exploatare a plantaţiilor viticole pentru struguri producţie marfă este de 25 de ani de la intrarea lor pe rod.

Tehnologia de producere şi calitatea materialului de înmulţire şi  săditor viticol, a strugurilor producţie marfă pentru masă şi pentru vinuri sînt reglementate prin îndrumări agrotehnice, recomandări, reglementări tehnice, standarde naţionale, instrucţiuni, prin alte acte normative, elaborate şi aprobate, în modul stabilit, de organele publice centrale de specialitate.

În cultura viţei de vie se utilizează următoarele grupe de soiuri:

a) după origine – soiuri din speciile Vitis vinifera şi Vitis labrusca, hibrizi interspecifici (soiuri de selecţie nouă);
b) după destinaţie – soiuri pentru struguri şi soiuri portaltoi;
c) după direcţiile de utilizare – soiuri de struguri pentru masă, soiuri de struguri pentru vin şi soiuri mixte.

Încercarea  şi omologarea soiurilor de viţă de vie se efectuează de către Comisia de stat pentru încercarea soiurilor de plante, în modul stabilit de legislaţie. În producţie, se utilizează soiurile de viţă de vie înscrise în Registrul soiurilor de plante.